Dosar de presa

1/2817
Narcotice în cultura română. Istorie, religie și literatură
Andrei Oișteanu
În Dilema Veche
09-02-2019

Ceea ce nu s-a scris despre sinuciderea lui Alexandru Odobescu (dintr-o firească decenţă) era însă cunoscut şi se discuta în lumea artistică şi culturală a vremii. Treptat, însă, au început să iasă la iveală dedesubturile afacerii „Ortensia Racoviţă”, precum şi dependenţa de morfină a lui Odobescu, despre care vor scrie G. Călinescu, Nicolae Manolescu sau Andrei Oişteanu (în vol. Narcotice în cultura română). Cel care va deschide Cutia Pandorei va fi nimeni altul decît Caragiale.

Sexualitate și societate. Istorie, religie şi literatură (Ediția a II-a. Revăzută, adăugită şi ilustrată)
Andrei Oișteanu
pe mediafax.ro
04-02-2019

O carte extrem de importantă, aflată la a doua ediţie, revăzută, adăugită şi ilustrată. Şi, probabil, punctul cel mai aparte: cu o informaţie practic exhaustivă; mă îndoiesc că altcineva ar putea adăuga prea multe. Subiectele atinse sînt numeroase, aduse din literatură, istorie, mituri şi cultură populară: dreptul seniorului de a se culca cu miresele virgine în noaptea nunţii (Ius primae noctis), dreptul uciderii femeilor infidele şi mai ales a soţiilor necredincioase, condiţia femeii, complexul castrării, al vaginofobiei, cultul virginităţii şi cultul virilităţii, sexualitatea locuinţei, sexualitatea părului, piciorului şi limbajului, farmacia amorului, literatura erotică, avangardiştii şi erosul – şi multe alte subiecte, bogat ilustrate, cu trimitere la o bibliografie impresionantă şi desfăşurate convingător pe sute de pagini. Fireşte, nu lipsesc subiectele delicate - homosexualitatea, „împerecherile neîngăduite", masturbarea, zoofilia. Şi în atîtea sute de pagini, nimic pornografic.

Dimineață pierdută (ediţie de buzunar, 2019)
Gabriela Adameșteanu
în Süddeutsche Zeitung
03-02-2019

S-a spus adesea că Gabriela Adameșteanu este corespondenta română a lui Marcel Proust, deoarece știe să invoce cu sensibilitate și precizie timpul pierdut, lucrurile, sentimentele, atitudinile de odinioară. Ea și-a finalizat studiile în 1965 cu o lucrare de diplomă despre Proust, dar dacă e să facem asocieri cu marii scriitori, romanul său urban amintește mai degrabă de Ulise al lui James Joyce. Vica, cu monologul ei asociativ, ar putea fi o rudă bucureșteană a lui Molly Bloom din Dublin, al cărei monolog interior reprezintă un giuvaier artificial în romanul lui Joyce...

Sexualitate și societate. Istorie, religie şi literatură (Ediția a II-a. Revăzută, adăugită şi ilustrată)
Andrei Oișteanu
în Suplimentul de cultură, nr. 631
29-01-2019

Această carte ar fi putut avea un volum separat, care ar fi fost o istorie a sexualității și erotismului. Nu știu dacă există sertar în literatura română pe care Andrei Oișteanu să nu-l fi cotrobăit. Sentimentul este că, chiar dacă nu ar fi așa, autorul a epuizat tot: de la Conachi la Odobescu, de la avangardiști la actuala generație douămiistă. Andrei Oișteanu știe mai mult decît știe un istoric literar. Armonia acestei cărți se regăsește în perfecta coordonare şi perfecta sincronizare a acestor două mari blocuri de semnificație, sexualitatea și societatea, care se luminează reciproc și ale căror rezultate, în cele din urmă, sunt un fapt de cultură, un fapt artistic şi literar.

Sexualitate și societate. Istorie, religie şi literatură (Ediția a II-a. Revăzută, adăugită şi ilustrată)
Andrei Oișteanu
în Suplimentul de cultură, nr. 631
29-01-2019

Această istorie a sexualității nu este un tratat de sexologie. Avem în față un discurs antropologic și filosofic, în care lucrurile sînt privite de la o distanță și de la o înălțime intelectuală. Poate n-ați avut pe cine să întrebați foarte multe lucruri legate de sexualitatea percepută social. Iată că acum aveți un savant care vă poate răspunde la toate aceste întrebări. Volumul este realmente incitant, e un tratat și de înțelepciune, de moderație, e un material care stă pe o enormă erudiție și n-ai cum să nu fii fericit să fii alături de Andrei Oișteanu, inclusiv într-un moment din acesta sărbătoresc în care el vine cu o a doua ediție, îmbogățită, a cărții.

1/2817