Dosar de presa

1/3094
Clopotul de sticlă (ediţia 2018)
Sylvia Plath
pe litero-mania.ro
22-01-2021

Romanul Sylviei Plath este o radiografie minuțioasă a unei societăți – cea americană de la jumătatea secolului al XX-lea –, în care rolul femeii era unul redus la condiția de soție și mamă. Ce se întîmpla într-o astfel de societate cu tinerele proaspăt ieșite din adolescență care își doreau ceva mai mult decît rolul de soții și mame? (…) Ironică și amară, confesiunea din Clopotul de sticlă te marchează poate mult mai puternic decît revolta lui Holden Caulfield, care, spre deosebire de Esther Greenwood, nu poartă litera stacojie a inadaptării și nici nu cunoaște oroarea internării într-un ospiciu. 

Copiii lui Marcel
Ema Stere
pe filologisme.ro
22-01-2021

Copiii lui Marcel este un roman plin cu înțesături, dominat de ideea traiului în comunitate, de mister și de umor, în care viața liniștită este adesea străpunsă de tot felul de situații imprevizibile. Ema Stere adună laolaltă diverse contexte și personaje, le oferă cursivitate și, cîteodată, le învăluie în „conspirație”, iar rezultatul este unul absolut excepțional.

Luchian. Ochii, sufletul, mâna
Veronica D. Niculescu
pe omiedesemne.ro
22-01-2021

(…) cîștigul ceva mai substanțial este legat de biografia reală a artistului (și nu rescrisă propagandistic), meritul autoarei fiind acela că s-a documentat foarte judicios, (…) din cărți valoroase și rare. Salut acest efort, știu bine ce înseamnă și de cîte îndoieli sau speranțe se lasă copleșit un scriitor care încearcă să ajungă la un adevăr de găsit doar în cărți vechi redescoperite uneori doar prin forța hazardului. 

Efectul de lupă. Câteva priviri asupra culturii contemporane
Teodor Baconschi
pe putereaacincea.ro
22-01-2021

Textele pe care Teodor Baconschi le publică în presa de la noi cu o generozitate care merită să fie salutată și apreciată la justa ei valoare fac parte din suitele de reacții publicistice înalte, și nu multe din presa noastră, cărora le stă cum nu se poate mai bine să fie și adunate, între copertele cîte unei cărți; adaug acestei afirmații inaugurale și nuanța, importantă, că peisajul eseistic de la noi ar fi cu adevărat văduvit dacă textele acestui autor nu ar ajunge și așa – și anume: cărți-antologii ale unei memorabile și briliante prestații mediatice în scris.

Cele patru colțuri ale inimii
Françoise Sagan
în Cațavencii
22-01-2021

Acest roman de moravuri ușoare, tradus excelent de Mădălina Ghiu, are pentru cititorul de azi o patină de nostalgie după acele vremuri în care lumea se mai scandaliza pentru chestii care azi ar părea cît se poate de normale, chiar simpatice. (…) Croit după calapod clasic, Cele patru colțuri ale inimii n-are nici o legătură cu discuțiile despre credibilitatea autorului de hîrtie ce anatemizau vocea autorului care le știe pe toate. Sagan povestește ca o elevă silitoare a lui Balzac, dar fără să se întindă cu descrierea personajelor. 

1/3094