Dosar de presa

1/2859
Ordine și Haos. Mit și magie în cultura tradițională românească
Andrei Oișteanu
în Observator cultural, nr. 983
16-08-2019

Potrivit legendei, labirintul a fost creat de Dedal, la cererea regelui Minos, și avea sarcina de a închide Minotaurul. În locul sîngerosului rod al împerecherii dintre Pasiphae și un taur trimis de zeul Poseidon, în mijlocul Labirintului construit de pictorul Ştefan Pelmuș se află, deloc ascuns, ci scos în evidență prin pete rubinii de culoare, Graalul. Forma aceasta labirintico-spiralată se regăsește, așa cum identifică Andrei Oișteanu în volumul Ordine și Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească (Polirom, 2013), și în răvașele de leac, în descîntecele-talisman din Oltenia secolului al XIX-lea, împletituri din sînge sau cărbune de desene și semne magice, menite a exorciza demonii bolilor.

Narcotice în cultura română. Istorie, religie și literatură
Andrei Oișteanu
în Argeşul, Piteşti
05-08-2019

Scot din bibliotecă o carte cumpărată mai demult: „Narcotice în cultura română” (Polirom, 2014) a lui Andrei Oişteanu. O carte curajoasă, menită să modifice configuraţia cîtorva capitole din istoria literaturii române. Mai precis, autorul studiază modul în care scriitori români s-au raportat la diferite narcotice şi halucinogene, imaginînd personaje care-şi administrează substanţe stupefiante ori recurgînd direct la substanţe psihedelice ca să-şi stimuleze imaginaţia şi creativitatea. Între alţii, e vorba de Dimitrie Cantemir, Al. Odobescu, Mateiu Caragiale, Emil Cioran, Mircea Eliade, Ion Barbu ş.a. La capitolul 8 din carte, intitulat „Ciubuce, narghilele, tabachere şi chisele”, citesc că toate acestea sînt obiecte provocatoare de „dulce extază” (Nicolae Filimon), de „reverie delicioasă” (Lazăr Şăineanu). Ciubucele boierilor erau păstrate, curăţate, umplute şi aprinse cu grijă de ciubuccii care erau generos răsplătiţi. De aici şi sensul figurat al termenului „ciubuc”, de „cîştig suplimentar, bacşiş”.

 

Manuscrisul fanariot (ediţie de buzunar)
Doina Ruști
pe hayatseviyor.wordpress.com
24-07-2019

Vă recomand cu drag acest roman incredibil, mai ales dacă sînteți adepții literaturii române contemporane de valoare! În condițiile unui regres cultural la nivelul societății actuale, scriitori precum Doina Ruști ne onorează prin creația lor, ne dau speranță și ne amintesc faptul că valorile există cu siguranță, dar că ne rămîne nouă să le descoperim și să le apreciem.

De ce scriem
Philip Roth
în Suplimentul de cultură, nr. 653
15-07-2019

Volumul este o invitație în universul interior al provocatorului Philip Roth. Nu am citit neapărat antologia de față ca pe o încercare de explicare a prozelor sau alegerilor sale. Evident, găsim detalii abundente și clarificări ale multor raporturi și coincidențe întîlnite în ficțiunile lui Roth. Arată ca o autobiografie, atît directă, cît și indirectă.

Bafta, Devla şi Haramul. Studii despre cultura şi religia romilor
Mirel Bănică
în România Literară, nr. 31
12-07-2019

Am încercat să descriu în carte această dilemă. Antropologii ar spune, mai degrabă, și țigan, și rom. Activiștii ar spune, scurt și apăsat: „rom”! Eu am încercat să găsesc o cale de mijloc. Nu am schimbat interviurile de teren unde apărea denumirea de „țigan” sau unde autorii consacrați foloseau acest termen. Dar, din respect pentru tînăra intelighenția roma și/sau țigănească, am folosit termenul de „rom”. sînt, în această privinșă, foarte partajate opiniile. În Occident și în literatura occidentală, vreau să subliniez aceasta, oamenii sînt mult mai relaxați cînd vine vorba de terminologie. În schimb, folosirea termenului „țigan” sau „rom” ridică probleme reale pe teren. O parte din cercetările pe care le-am făcut pentru această carte s-a derulat în Franța – am intrat într-o mare tabără de „gitanes” franci-spanioli și mi s-a spus la modul direct și aproape puțin violent să nu îndrăznesc să îi fac „romi”, pentru că ei sînt „gitanes”. Și sînt foarte mîndri de asta!

1/2859