Dosar de presa

1/2844
Imaginea evreului în cultura română
Andrei Oișteanu
în Bafta, Devla şi Haramul. Studii despre cultura şi religia romilor
01-06-2019

Ce ar fi România fără romi, dar şi romii fără România? Un răspuns ar putea fi oferit fie de un ciclu de monografii profesioniste dedicate romilor, fie, aşa cum am spus de mai multe ori de-a lungul acestei cărţi, de apariţia unei atît de necesare lucrări cu un titlu precum Imaginea romilor în cultura română. În acest ultim caz, nu am cum să nu mă gîndesc, ca la un model şi un reper, la cunoscuta lucrare a lui Andrei Oişteanu Imaginea evreului în cultura română (Polirom, 2012).

Ordine și Haos. Mit și magie în cultura tradițională românească
Andrei Oișteanu
în Bafta, Devla şi Haramul. Studii despre cultura şi religia romilor
01-06-2019

Despre migraţia temelor şi motivelor folclorice, precum şi despre capacitatea de conservare în „folclorul copiilor” a diferite reminiscenţe magico-rituale şi importanţa acestuia în arheologia culturală, vezi cartea lui Andrei Oişteanu, Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească, Polirom, 2013, capitolul „Folclorul copiilor. Reminiscenţe magico-rituale”.

Sexualitate și societate. Istorie, religie şi literatură (Ediția a II-a. Revăzută, adăugită şi ilustrată)
Andrei Oișteanu
în Bafta, Devla şi Haramul. Studii despre cultura şi religia romilor
01-06-2019

În volumul său Sexualitate şi societate (Polirom, 2018), Andrei Oişteanu regretă faptul că nu există în cultura românească un studiu „serios” privind înjurăturile, care să le analizeze din perspectivă comparată, ci doar cîteva cercetări care abordează „o specie folclorică vecină şi tangentă cu înjurătura : blestemul”. Ca argument suplimentar este citat Alexandru Paleologu, care se arăta şi el foarte interesat de un „studiu comparat al înjurăturilor la popoarele europene”.

Sexualitate și societate. Istorie, religie şi literatură (Ediția a II-a. Revăzută, adăugită şi ilustrată)
Andrei Oișteanu
în Revista Neuma, nr. 5-6
20-05-2019

Numeroase capitole din volum sînt legate de „drepturile” sexuale ale unor categorii de persoane. Cel mai important este Ius primae noctis din antichitate şi pînă azi, în forma în care s-a putut menţine. Andrei Oişteanu sintetizează drepturile suveranilor şi seniorilor pînă în secolul XIX, dar şi dreptul masculului în „haită” (că doar homo homini lupus), al nașului, beizadelei, jupînului, al boierului asupra roabelor ţigănci, al socrului, al oaspetelui (primit cu pîine, sare și fecioare) ba chiar și al starețului, că trebuie să faci ce zice popa și nu ce face el. Alte părți se referă la dimensiunea sexuală a locuinței și a limbajului, la sexualitatea părului și piciorului, la culturile virginității și respectiv virilității. Toate acestea trec prin literatura populară și cultă, prin mitologie și religie și constituie o lectură pasionantă. Andrei Oișteanu s-a obosit cu folos, prin ani, vreo șapte la număr, ca să scaneze raporturile între sex și societate, mobilizînd multă erudiție, intuiții fine și un stil compatibil cu subiectul. Eseurile sale au profunzime și rafinament spiritual, referințe bogate și bine alese. Ele oferă cât mai mult posibil din ceea ce este de necuprins cu privire la sexualitate, pe un Pămînt întreg și într-o istorie pe care autorul o trece prin filtru, de la Ghilgameș la prezentul imediat. Cu resursele sale intelectuale, eseistul își poate extinde oricît cercetările, astfel că o ediție a treia, amplificată, este perfect posibilă. Pentru o asemenea carte, ca să rămînem în domeniul imaginarului sexual, se potrivește vorba populară, atribuită unei femei: de lungă, poa să fie cît de groasă!

Sexualitate și societate. Istorie, religie şi literatură (Ediția a II-a. Revăzută, adăugită şi ilustrată)
Andrei Oișteanu
în Viaţa Românească, nr. 4
30-04-2019

O nouă întreprindere a harnicului cercetător Andrei Oişteanu: Sexualitate și societate. Istorie, religie și literatură (ediţia a doua, revăzută, adăugită şi ilustrată, Polirom, 2019). Ai efectiv senzația exhaustivității: pare că nimic nu scapă ochiului vigilent și deseori amuzat al lui Oișteanu: de la ius primae noctis, de la „drepturile” erotice ale șahului, sultanului, hanului, suveranilor și seniorilor medievali, ale moșierului, arendașului, beizadelei și… starețului, la splendorile și mizeriile vaginului, la cultul virginității miresei vs cultul virilității mirelui, de la sexualitatea locuinței, a părului, a piciorului, a limbajului și pînă la avangardiști și „erotizarea proletariatului”. Totul se compune într-un spectacol grandios, într-o frescă enormă, inubliabilă. Se poate cita de la aproape fiecare pagină a acestei cărți urieșești care poate suporta foarte bine clișeul că ea n-ar trebui să lipsească din nici o bibliotecă serioasă. Aștept cu mare curiozitate să văd ce alt domeniu, ce altă temă culturală delicată, dacă nu chiar stranie, va aborda într-un viitor apropiat Andrei Oișteanu.

1/2844