Dosar de presa

1/2814
Zilele noastre mărunte
Cezar Amariei
pe viaţa-liberă.ro
18-01-2019
Cronologic, Cezar Amariei alege să fie relativ. Planurile temporale sînt amestecate, nestricînd din farmecul povestirii însă, spre finalul cărţii, plonjînd în lumea contemporană, unde personaje excepţionale, raportat la restul cărţii, dreg, pescuiesc, urmăresc, dezleagă ş.a.m.d.: subsemnatul apare şi el, într-un fel nereliefat, dar în acelaşi timp prea bine… situat, sic, Tudor Neacşu, despre care am scris mai ieri aici, în legătură cu celălalt debut remarcabil, „Karga”, jurnalist, încearcă şi el să se descurce prin apele vag întunecate al Galaţiului, „eroii” contemporani fiind însă Mircea şi Matei, nu cel Bătrân şi nici evanghelistul, ci doar doi tîlhari (braconieri) care vor sta de-a dreapta şi de-a stînga unui morun despre care am bătut deja apropo, un peşte în intestinele căruia se va afla relicva de la care a plecat, ca un arheolog, Cezar Amariei, în construcţia romanului (exagerez! Nu cred că furculiţa a avut vreun rol!): „o furculiță cu patru dinți, după noua modă franțuzească, cu inițialele lui gravate” (ale lui John)…
Ordine și Haos. Mit și magie în cultura tradițională românească
Andrei Oișteanu
În Dilema Veche, nr. 778
17-01-2019

Se ştie că în culturile vechi existau ritualuri de regenerare a timpului. A timpului cosmic şi a timpului uman. Ciclul vechi, epuizat, trebuia înlocuit de un ciclu tînăr. Sărbătoarea invoca Zeul şi actul lui restaurator care să infuzeze lumii puterea de a se roti din nou. La începutul fiecărui an, în Babilon, recitarea poemului Enuma eliş şi ritualul celor douăsprezece zile ale lunii nisan repuneau toate lucrurile în ordine, lumea se năştea din nou, proaspătă, restaurată. O colindă citată de Andrei Oişteanu (Ordine şi Haos, Polirom, 2013) situează în noaptea de Crăciun „preînnoirea pămîntului”. La un asemenea moment trimite maestrul Zen. La un moment benefic, revigorant, care asigură perpetuarea timpului, repetitivitatea lui, ceea ce permite cosmosului şi omului să dureze înveliţi în timp. Religioşi sau nereligioşi, toţi păstrăm dorinţa acestei perpetuităţi, toţi ne urăm ca plasa temporală – timp cosmic, istoric, uman – să ne poarte în continuare mai departe.

Lumea care n-a fost
Ovidiu Pecican
pe peregristorii.wordpress.com
17-01-2019

Așa ar trebui să înceapă prezentarea unei cărți științifice, a unei ediții de documente de felul scrisorilor descoperite de Ovidiu Pecican. În realitate, editorul este autor, care este un istoric căruia îi place să se joace – și o afirm cu toată seriozitatea și fără nici o urmă de lipsă de respect, dimpotrivă! – Ovidiu Pecican a construit o „ediție” de materiale epistolare care, hai să o spun odată, sînt propria sa creație. Adică el, cu instrumentele sale de istoric, cu cunoașterea universului social, cultural și lexical al Moldovei secolului al XVII-lea (iarăși, a lumii lui Simion Dascălul!) și nu în ultimul rînd cu talentul și experiența romancierului, a compus un număr de 92 de scrisori ale unor personaje anonime și inventate.

Imaginea evreului în cultura română
Andrei Oișteanu
pe hotnews.ro
14-01-2019

O apariţie în Italia demnă de atenţie mi se pare cartea lui Mihail Sebastian De două mii de ani (Da due mila anni), apărută la editura Fazi la începutul anului 2018. Pe o temă similară, însă nu în domeniul beletristicii, ci al literaturii ştiinţifice, merită remarcată versiunea italiană a cărţii lui Andrei Oişteanu despre imaginea evreului (L’immagine dell’ebreo) în cultura română şi a Europei centrale şi răsăritene, tipărită la editura Belforte (Livorno), la finele anului 2018.

Imaginea evreului în cultura română
Andrei Oișteanu
în Revista 22
14-01-2019

Recent a apărut traducerea în italiană a cărţii lui Andrei Oişteanu Imaginea evreului în cultura română: Studiu de imagologie în context est-central european (Polirom, 2012), sub titlul L´immagine dell'ebreo: Stereotipi antisemiti nella cultura romena e dell'Europa centro-orientale. Tradus în italiană de Francesco Testa şi Horia Cicortaş, volumul a fost publicat de prestigioasa editură Salomone Belforte, fondată la Livorno în 1805. Pe coperta a patra a cărţii sunt reproduse scurte prezentări extrase din recenzii apărute în presa internaţională privind ediţiile în engleză, franceză, germană şi maghiară ale acestei monografii de succes. „Andrei Oişteanu şi-a utilizat excelent erudiţia – scrie Vladimir Tismăneanu în Times Literary Supplement. E o carte foarte valoroasă şi necesară. Nimeni dintre cei interesaţi de istoria antisemitismului est-central european, de naţionalismul radical şi de populismul etnocentric n-ar trebui să o rateze.”

1/2814