Dosar de presa

1/2977
Biroul de Întrebări Ridicole
Dan Ciupureanu
pe bookhub.ro
12-07-2020

Cu un titlu inspirat, nostradamic pentru noua eră, I.A. dictîndu-ne s.f. fricile sanitar-existențialiste, administrațiile de orice nivel prefăcîndu-se în continuare atotștiutoare, bîjbîind după verdicte medical-epidemiologice, semănînd panică și teamă, Dan Ciupureanu publică o continuare la Omar și diavolii, cu accente quasi-bogomilice aici (deseori, Dumnezeu și Diavolul, cu suita sa de demoni, apărînd împreună, ba chiar la un moment dat stau împreună la masă cu naratorul și mama sa, o masă unde se toarnă binișor în pahare), nuanțîndu-se în ceea ce privește demonii, Oroarea fiind inspirată de „Boală și demonii ei”. (…) Dezinvolt, dincolo de seriozitate sau neseriozitate, Dan Ciupureanu aduce un aer proaspăt în literatura noastră, în care unele miasme ale canalelor (pardon, misterelor) Parisului vor putea fi recunoscute de către… recunoscători.

Hipodrom
Nora Iuga
pe omiedesemne.ro
11-07-2020

Nora Iuga are, așadar, o extraordinară știință de a îmbina poezia, fantasticul, suprarealul (dacă îmi e permisă folosirea unui asemenea barbarism), realitatea istorică și, nu în ultimul rînd, notația diaristică, cu prozasticul. De aceea îmi este atît de greu să încadrez „Hipodrom” într-un anume gen literar. Să fie poezie? Să fie roman, doar pentru că este numit generic în acest fel? Să fie jurnal? Sau poate, cum ziceam, o „carte de memorii”, o mărturisire făcută în „amurgul vieții”. (…) Mustește de poezie, are pagini de proză memorabile, evocă vremuri despre care noi, cei mai tineri, avem îndeobște o imagine întunecată (teribilii ani ’50 sau, cum se mai spune, „deceniul negru”) – și o face cu același talent, fiindcă observațiile, dincolo de balamalele autoreferențiale, sînt atent documentate, chiar dacă proveniența lor se bazează pe propria memorie afectivă – și, last but not least, conține pagini de corespondență (reale sau imaginare, nu contează) absolut seducătoare.

Cartea mării sau Arta de a prinde un rechin uriaş dintr‑o barcă pneumatică pe o mare întinsă în patru anotimpuri
Morten Strøksnes
pe filme-carti.ro
10-07-2020

(…) Morten Strøksnes scrie o carte atipică. El nu intenționează să ofere numai acțiune sau nu intenționează să fie doar pe placul romanelor de aventuri pescărești. Răbdarea de care dau dovadă naratorul și prietenul său, Hugo Aasjord, momentele de dialog sau de introspecție de care au parte în barca pneumatică, așteptările dese pentru vreme favorabilă dau prilejul personajelor pentru lectură, pentru imersiune documentară, pentru informații și cronici ale timpurilor și locurilor. Aceste lucruri transformă romanul într-o pseudo-cronică istorică, geografică, antropologică a Norvegiei, a istoriei și literaturii (de orice fel, dar mai ales cea memorialistică) de pe aceste meleaguri.

Poartă-ți plugul peste oasele morților
Olga Tokarczuk
pe amosnews.ro
09-07-2020

Titlul cărții este un vers din William Blake pe care fosta profesoară, împreună cu un prieten pasionat de literatura engleză se străduie să-l traducă în polonă. Acțiunea nu lîncezește deloc. Profesoara este una dintre cele trei personaje care locuiesc în munți tot timpul anului, indiferent de vitregiile vremii, iarna avînd grijă de casele de vacanță din zonă, pe care le inspectează periodic. Așa constată cum animalele pădurii sînt vînate și masacrate, așa descoperă mai multe crime, victimele fiind mai mulți vînători persoane cu funcții însemnate. Cum nimic nu e ce pare la prima vedere, romanul, unul polițist, în esență, crește în tensiune pe măsură ce înaintează. Iar finalul e surprinzător și neașteptat.

Viața și întoarcerea unui Halle
Alexandru Potcoavă
în Dilema veche, nr. 848
09-07-2020

Nu doar că e o carte foarte bine scrisă, plină de umor și excelent documentată, dar are și un subiect major: Rudolf (Rezsö) Halle, evreu germanofon timișorean, își rememorează în lagărul de concentrare nazist de la Közseg viața și ascendența, făcînd astfel un compendiu de istorie transnațională care leagă laolaltă destine nemțești, maghiare, românești, evreiești, elvețiene și produce un mesaj puternic despre traversarea unei istorii ostile de către omul oarecare. (…) e un roman bogat, care acoperă spațial cam toată Europa Centrală, coborînd în timp pînă în secolul al XV-lea, fără să dea senzația de lăbărțare. Alexandru Potcoavă mixează surse documentare fantastic de diverse (istoria fotbalului local, folclorul evreiesc, povestea instituțiilor și clădirilor timișorene, muzica și cinema-ul anilor ʼ30, istoria numeroaselor schimbări de graniță din zonă) cu un talent neobișnuit, integrîndu-le într-o țesătură narativă solidă și făcîndu-le să vorbească despre aceeași temă majoră. O frumoasă reușită.

1/2977