Dosar de presa

1/2852
Narcotice în cultura română. Istorie, religie și literatură
Andrei Oișteanu
în Dilema Veche, nr. 802
04-07-2019

Cu adevărat, puterea este un drog! Şi nu unul oarecare, ci cel mai puternic şi mai eficient. Ce fel de opium, de haşiş ori de heroină, cocaină şi toate celelalte, luate, prizate, injectate, traficate de-a lungul timpului, se pot compara cu ea? Unii le-au lăudat şi consumat pe celelalte, alţii le-au urît, alții, precum Andrei Oişteanu, le-au studiat ştiinţific (vol. Narcotice în cultura română). Dar în comparaţie cu drogul puterii, valoarea lor e îndoielnică, efectele minore şi relative: sigur, unele exaltă un timp dispoziţia, oferă inspiraţie unor poeţi şi pictori, calmează unele suferinţe, dar efectele rămîn limitate şi negative. Nu tot la fel şi puterea: cînd cineva o ia în proporţii adecvate, el înfloreşte fără încetare şi se transformă înspre bine.

În căutarea corpului regăsit. O ego-analiză a spitalului
Vintilă Mihăilescu
Neantul și Șampania, în Dilema veche, nr. 801
27-06-2019

Am citit-o pe nerăsuflate și, la sfîrșit, am simțit cum recapătă consistență întrebări esențiale, pe care le credeam evacuate definitiv într-un spațiu înghețat, un spațiu al resemnării cognitive, al ratării sensului, al demisiei interioare. Și asta nu pentru că mi s-ar fi oferit, dintr-odată, răspunsuri edificatoare, ci pentru că era vorba de o carte vie, o carte trăităpagină cu pagină și nu, cum se întîmplă adesea, o colecție de „ingeniozități“ mai mult sau mai puțin acrobatice, o pagodă terminologică, de natură să-și monumentalizeze autorul. Pe scurt, înainte de lectură mă simțeam bolnav, pentru ca, în final, să trăiesc un început de vindecare!

Lucrarea lui Vintilă Mihăilescu se desfășoară, în mare, pe trei paliere: 1) Confesiune, adică „ego-analiză“ (confruntarea cu suferința, cu teama, cu incertitudinea, cu dislocarea radicală provocată de spitalizare); 2) „Anecdotică“ („tablouri vivante“ din spațiul clinic, scene și vorbe cu medici, bolnavi, asistente, „aparținători“); 3) Analiză (antropologică, sociologică, psihologică, metafizică, istorică, statistică, toate riguroase, fără fasoane pedante, fără o castratoare morgă academică). Evident, nu pot rezuma, în cîteva rînduri, bogăția de trasee oferită de textul cărții. Ceea ce contează e ansamblul, cu toate detaliile lui.

Olga
Bernhard Schlink
în Suplimentul de cultură, nr. 648
11-06-2019

Olga este un roman emoționant și profund, scris într-un stil accesibil, dar care necesită totala implicare a cititorului pentru a fi înțeles așa cum se cuvine, o carte care-și păstrează misterele pînă la ultima pagină (cine este de fapt naratorul, cel care și-a petrecut atît de mult timp lîngă Olga cînd aceasta a început să lucreze pentru familia acestuia nu vom afla decît la final) și nu degeaba, căci vor exista cîteva surprize majore.

Restul e tăcere
Augusto Monterroso
în Suplimentul de cultură, nr. 648
11-06-2019

Scumpe domnule Monterroso, cartea dumneavoastră în care se rîde binemeritat de gargara cu latină vulgară și de vorbele de duh de care se agață toți pigmeii gîndirii, e așezată sub cupola unui titlu superb. Acest Restul e tăcere, care traversează Furtuna lui Shakespeare, fiind în același timp concluzie dezarmantă și autoironie, e poate cel mai bun titlu cu care ne-am ales din boomul latino-american. Veți fi, poate, de acord, că nu e tocmai puțin.

Imaginea evreului în cultura română
Andrei Oișteanu
în Orizzonti Culturali Italo-Romeni
06-06-2019

Scopul lui Andrei Oișteanu este de a investiga originea, dezvoltarea și eventuala supraviețuire contemporană a antisemitismului popular în cultura română (o dezvoltare definită de autor ca fiind pasivă și inconștientă), în legătură cu posibilele sale influențe asupra antisemitismului politic de astăzi (definit, dimpotrivă, ca fiind activ și conștient); obiectivul acesta din urmă corelează abordarea istorico-antropologică și substanțial descriptivă a operei cu cerințele actuale.

1/2852