Dosar de presa

1/2856
Narcotice în cultura română. Istorie, religie și literatură
Andrei Oișteanu
în Dilema Veche, nr. 802
04-07-2019

Cu adevărat, puterea este un drog! Şi nu unul oarecare, ci cel mai puternic şi mai eficient. Ce fel de opium, de haşiş ori de heroină, cocaină şi toate celelalte, luate, prizate, injectate, traficate de-a lungul timpului, se pot compara cu ea? Unii le-au lăudat şi consumat pe celelalte, alţii le-au urît, alții, precum Andrei Oişteanu, le-au studiat ştiinţific (vol. Narcotice în cultura română). Dar în comparaţie cu drogul puterii, valoarea lor e îndoielnică, efectele minore şi relative: sigur, unele exaltă un timp dispoziţia, oferă inspiraţie unor poeţi şi pictori, calmează unele suferinţe, dar efectele rămîn limitate şi negative. Nu tot la fel şi puterea: cînd cineva o ia în proporţii adecvate, el înfloreşte fără încetare şi se transformă înspre bine.

Uau
Dan Sociu
în Observator Cultural, nr. 977
04-07-2019

O carte însă de o varietate absolut dramatică, în care aproape fiecare poem deschide un nou orizont, publicația semnată de Dan Sociu relevă, o dată în plus, aceleași simțuri extrem de rafinate care i-au permis să producă, cu forță și lirism, cea mai influentă voce a ultimelor două decenii.

aceste lucruri care nu se vor schimba niciodată
Dan Coman
în Observator Cultural, nr. 977
04-07-2019

Nu aș mai spune decît că admir la Dan Coman curajul de a ignora orice drum bătătorit în literatură și de a merge pe acel drum fără compromisuri. De pildă, abilitatea de a interioriza fragmentarismul sau de a încălca convenții narative și de a face ca toate aceste devieri de la normă să pară un lucru firesc, chiar natural în fluxul scriiturii. Dan Coman folosește o poveste-ramă cu narațiune la persoana a III-a, însă această poveste este uneori deturnată de fragmente în care se trece brusc, fără alt avertisment, la o povestire de persoana I, în care personajul preia în mod neașteptat și rolul de povestitor, efectul rezultat fiind unul de apropiere și de atragere a cititorului (și mai mult) în poveste. La un scriitor mai puțin experimentat, acest procedeu ar fi lăsat impresia unui experiment teribilist. În romanul aceste lucruri care nu se vor schimba niciodată, schimbarea de viteză pare să se potrivească de minune și să funcționeze în mod organic. Această mișcare paradoxală primește o definiție în a doua partea romanului: „Dragostea e o obișnuință stranie oricînd, la orice vîrstă şi în toate formele sale. Un mecanism care reglează doar pentru a deregla. Intensitatea cu care corpul încearcă (în zadar) să facă față minții. Cerul înstelat de deasupra și planta eotică din cap”. Numai lui Dan Coman putea să îi reușească un roman rural, fragmentar, poetic, care să fie în același timp experimental, modern și să curgă la fel de firesc ca mișcarea mareelor.

O odisee
Daniel Mendelsohn
în Observator Cultural, nr. 977
04-07-2019

Rezultatul, O odisee, un fel de roman non-ficțional/memorii/eseu, îi aduce pe fiecare mai aproape de cunoașterea celuilalt, care cunoaștere e, aproape întotdeauna, doar parțială.

Restul e tăcere
Augusto Monterroso
pe ziarulmetropolis.ro
28-06-2019

Una dintre cărțile noi care și-ar putea găsi pe bună dreptate locul pe lista lecturilor verii este Restul e tăcere. Viața și opera lui Eduardo Torres (editura Polirom, 2019), singurul roman al scriitorului Augusto Monterroso, reprezentant de marcă al boom-ului literar latino-american. Publicat în 1978, Restul e tăcere este construit sub forma unui puzzle al mărturiilor despre viața protagonistului, semnate de secretarii acestuia sau de însăși soția sa, care compun cu ironie și umor o biografie cît se poate de neobișnuită, completată cu aforisme, maxime și zicători publicate în pagini de ziar, „colaborări spontane” ale intelectualului Torres. O satiră la adresa stupidității umane, ce nu-și va dezamăgi cititorul care gustă ironia fină.

1/2856