Dosar de presa

1/2979
Hipodrom
Nora Iuga
pe alecart.ro
28-07-2020

Hipodrom nu oferă atît imaginea unui oraș, cît a felului în care s-a construit (din cărți, din întîlniri și din întîmplări) un destin. Ca orice depoziție despre sine și despre lumea cunoscută, vocea care se aude e cînd lucidă pînă la cinism, cînd îmbibată de poezie, cînd nostalgică sau egocentrică, impregnată de plăcerea de a clama incompatibilitatea cu toată lumea – ăsta da motiv de orgoliu, cînd de o tulburătoare înstrăinare față de mersul lumii și al vieții. Transpare din ea o bogăție de culori, de experiențe (de viață, dar mai cu seamă, culturale), un parfum de epocă, o singurătate printre ceilalți care e dovada unei acute conștiințe a sinelui.

Hoinar prin România. Jurnalul unui călător francez
Grégory Rateau
pe alecart.ro
26-07-2020

Paginile lui Rateau sugerează, insistent, o discrepanță semnificativă între cele două Românii, generînd fiecare cîte un modus vivendi aparte. Chiar dacă mirajul „călătorului francez” se apropie de ceea ce imagologia literară numește manie (cel mai probabil, caracteristica acesta a perspectivei sale se datorează faptului că volumul a fost destinat publicului francez, iar optica depreciativă la adresa Parisului trebuie citită ca o critică adusă societății pariziene), Grégory Rateau nu e lipsit de spirit critic față de România. Colecția de texte-metrou reușește să cartografieze cîteva elemente-cheie pentru realitățile sociale și politice din România contemporană, meritul autorului (și călătorului) fiind de a vedea (și de a scrie – ceea ce nu este același lucru) mult dincolo de stereotipurile cu care străinii descoperă, cel mai adesea, România ca destinație turistică, exotică, misterioasă (asemenea unui clișeu bine construit).

Cioran. Ultimul om liber
Andrei Crăciun
în Cațavencii
24-07-2020

Acest biograf romanțator care își ficționalizează și personajul, și pe cei/cele cu care Cioran al său intră în contact, real sau imaginar, recunoaște cu umor la ce se dedă și știe – se simte asta! – că-i iese o carte mare dintr-un text de nici două sute de pagini.

Complezență
Înălțarea la ortopedie • Musafir pe viață
Simona Sora
pe alecart.ro
23-07-2020

Scriitura Simonei Sora nu este deloc complezentă. Dimpotrivă. Poetica complezenței e disecată, așezată și ea sub lupa analizei, însă niciun moment în mod ostentativ. Firele care brodează ieșirea din obediența unui anumit tip de a scrie, de a înfățișa lumea și oamenii săi se trag, iar acest aspect este evident în ciuda subtilității metodei folosite, din așezarea înăuntrul literaturii, din ochiul atent al unei scriitoare care, înainte de a pune sub lupă o realitate, e în primul rînd o deplină cititoare – așa cum cititoare sînt și Maiele ei și ar trebui să fie fiecare om întreg, dincolo de complezențele lui. De aceea, un elogiu al lecturii care creează a-complezență/originalitate e ceea ce impune oricărui cititor al Complezenței autoarea acestei cărți.

Fake news în Epoca de Aur. Amintiri și povestiri despre cenzura comunistă
Ioan T. Morar
în România literară, nr. 29/30
17-07-2020

Suculente sînt multe din episoadele evocate, precum cel privind eliberarea cofetăriei preferate (grație inspirației și umorului grupului de elevi, inclusiv a lui Ioan T. Morar) de clienții fideli ai acesteia (care acaparaseră toate locurile disponibile), prin alegerea unei piese de tonomat – Cincinalul în patru ani și jumătate; soluția găsită ducea la plecarea intempestivă a celorlalți clienți și implicit la eliberarea meselor pentru copiii nerăbdători să savureze prăjituri în una din puținele cofetării mai acătării, din oraș. (…) De departe însă, cele mai savuroase sînt episoadele legate de activitatea jurnalistică a autorului în redacția de la Viața studențească și Orizont, dar mai ales referirile legate de contribuția sa de traducător.

1/2979