Dosar de presa

1/2898
Narcotice în cultura română. Istorie, religie şi literatură (ediția a IV-a)
Andrei Oișteanu
în România literară, nr. 6
07-02-2020

Întrebarea în jurul căreia se articulează demersul științific din cea de-a doua parte a cărţii, este cea referitoare la modalitatea de raportare a intelectualilor, scriitorilor și artiștilor la diversele substanțe psihotrope. Sînt savanți care au studiat folosirea narcoticelor în Orient (Dimitrie Cantemir, Mircea Eliade), ba chiar și scriitori care s-au sinucis folosind opiacee (Alexandru Odobescu), unii au folosit narcotice din rațiuni medicale (Mihai Eminescu), iar alții le-au utilizat încercînd descoperirea unor paradisuri (Alexandru Macedonski), unii și-au stimulat creativitatea (Tristan Tzara, Ion Barbu), alții doar și-au potențat forța creației (Geo Bogza, Victor Brauner), unii savanți au experimentat pe ei înșiși efectul narcoticelor în scopuri științifice (Gh. Marinescu), alții le-au studiat în cadrul manifestărilor religioase (Mircea Eliade, I. P.Culianu), unii au creat personaje dependente de stupefiante (Mateiu Caragiale, Alexandru Vakulovski etc.), alții și-au relatat propriile experiențe narcotice (Andrei Codrescu, Alin Fumurescu etc.). Cercetătorul pornește de la premisa conform căreia consumul de substanțe psihotrope nu este doar un simplu detaliu biografic, ci, dimpotrivă, modificînd starea neuropsihică a scriitorului, adesea, acestea au capacitatea de a-i modifica în mod substanțial opera (uneori și viața). Volumul semnat de Andrei Oișteanu este (și va rămîne) condamnat la actualitate. Marile calități ale unui astfel de studiu rămîn incontestabil imparțialitatea, echilibrul și vigilența critică cu care autorul discerne prin multitudinea de surse.

Nuferi negri
Michel Bussi
pe catavencii.ro
27-01-2020
În romanul lui Michel Bussi, cel mai lăudat și mai premiat autor francez contemporan de cărți polițiste din confreria genului, cititorul e dus de nas ca la fosta cooperativă socialistă Artă și precizie. Și asta cu mijloace literare aparent dintre cele mai simple. Efectul e însă atît de complicat, încît merită să stăm nițel de vorbă despre el. (…) În Nuferi negri veți găsi o carte care vă va face să vă simțiți mai culți decît erați și care v-ar putea îndemna să discutați cu prietenii despre crime, despre Monet și despre invazia turiștilor care duce la schimbarea înfățișării locurilor pe care le vizitează, cu imensa complicitate a localnicilor care trăiesc de pe urma lor.
O istorie erotică a psihanalizei. De la dădaca lui Freud la amanţii de astăzi
Sarah Chiche
pe amosnews.ro
26-01-2020

Cartea privilegiază întemeietorii psihanalizei și pe marii continuatori, dar nu este exclusiv dedicată lor. Sunt capitole și despre nume mari ale artelor. Spre exemplu, unul dintre textele cele mai puternice îi este dedicat grupului Bloomsbury și se intitulează arta de a trăi în pătrate, de a picta în cercuri și de a forma triunghiuri amoroase. Iar unul dintre subcapitolele acestui capitol se cheamă Ziua în care Freud i-a oferit o narcisă prevestitoare Virginiei Woolf. De asemenea, cine dorește să afle anumite aspecte, scandaloase după norma comună, ale vieții lui Anaïs Nin, are la dispoziție un întreg capitol al cărui titlu este un citat împrumutat dintr-o notație de jurnal a strașnicei femei (…) O carte care se citește cu o plăcere cu totul aparte.

Vincent nemuritorul
Bogdan Suceavă
pe bookhub.ro
26-01-2020

(…) o carte reeditată recent, romanul Vincent nemuritorul, în care (n.r. Bogdan Suceavă) prezintă și analizează nu doar problema imortalității în sine, ci mai ales implicațiile și consecințele unui experiment de prelungire a vieții umane printr-un transfer pe modul electronic, grație tehnologiei de ultimă generație (acțiunea cărții este plasată în anul 2036). Moartea nu mai este înțeleasă astfel ca dispariție totală, frica de neant este tratabilă, astfel încât dispariția fizică nu mai e decât o moarte corporală, un moment de trecere finalizat cu transferul intelectului uman pe dispozitive de stocare, oferindu-se o garanție de cel puțin opt sute de mii de ani. (…) De fapt, nimeni nu ne poate pregăti pentru un dincolo la care ne raportăm diferit. Tehnologia nu vindecă nimic. Frica de moarte se instalează insidios și ne obligă să o asumăm. Viața digitală, deja posibilă dacă ne raportăm la autismul care caracterizează relațiile interumane actualmente, are propriii monștri. Letali într-o măsură pe care am început să o conștientizăm.

Imaginea evreului în cultura română
Andrei Oișteanu
pe HotNews.ro
25-01-2020

Cartea reprezintă rodul cercetărilor lui Andrei Oișteanu din cea de a doua parte a anilor nouăzeci și a unui stagiu efectuat la Centrul Internațional de Studiere a Antisemitismului al Universității Ebraice din Ierusalim (1997-1999), pe tema percepției evreilor în cultura tradițională românească. În fond, nu este vorba numai despre percepții și imagini ce reflectă antisemitismul în spațiul românesc, ci este un volum cu un imens bagaj analitic și istoriografic, o monografie în care dispunerea epistemică a unor domenii precum etnografia, sociologia, studiile de folclor din cea de a doua parte a secolului al XVIII-lea, se construiesc în temeiul asocierii celuilalt cu o puternică componentă romantică, specifică întregii Europe la acea vreme. Ironia sorții face că, în paralel, la acea vreme, savanți evrei precum Moses Gaster (1856-1939), Lazăr Șăineanu (1859-1934) sau Haimann Tiktin (1850-1936) se străduiau să ofere cele mai erudite crestomații de literatură română, cele mai pricepute gramatici și contribuții de lingvistică ale epocii. Condițiile grafice foarte bune, ilustrația, aparatul critic și analitic al volumului, fac ca acest volum să poată exista pe orbita studiilor academice de profil, mai mult decît atît, să fie reperat ca un volum de referință în domeniul imagologiei tout court.

1/2898