Domeniu: Literatură universală -> Americană
Literatură universală -> Clasici
Literatură universală -> Beletristică
Colecție: BIBLIOTECA POLIROM -> Seria de autor „Vladimir Nabokov”
Număr pagini: 336
ISBN: 978-973-46-1530-8
Tip ediție: cartonată
Format: 130x200
An apariție: 2009
Vladimir Nabokov
Rege, damă, valet
Stoc epuizat
Traducere din limba engleza si note de Veronica D. Niculescu
 
„Dintre toate romanele mele, aceasta nemaipomenita fiara e cea mai jucausa”, scria Vladimir Nabokov despre Rege, dama, valet – povestea unui triunghi amoros, o tragicomedie cu influente oedipiene, avindu-i ca protagonisti pe Dreyer, sotul afacerist bogat, Martha, sotia lui mercenara si deosebit de senzuala si Franz, nepotul lor miop.
 
„Daca, totusi, vreun freudian hotarit reuseste sa se strecoare, el sau ea trebuie sa fie avertizat ca numeroase capcane crude au fost plasate, ici si colo, in roman...”
 
„Fara indoiala, Nabokov este un laureat al cruzimii. Abia daca cruzimea exista in alte parti; toti acesti Lovelace si Osmond se dovedesc a fi – si nu la o a doua vedere – mai mult un soi de huligani sau tirani in comparatie cu Humbert Humbert, cu Hermann Hermann (precursorul sau) din Disperare, cu Martha din Rege, dama, valet. Nabokov intelegea cruzimea; o trata cu intelepciune; ii cunostea intonatiile speciale.” (Martin Amis)
 
„In sfirsit, chestiunea titlului. Acele trei carti de curte, toate de cupa, le-am pastrat dupace am decartat o pereche mica. Cele doua carti noi care mi-au venit pot justifica riscul, fiindca am avut dintotdeauna mina de aur la acest joc. Cu fermitate, cu atentie, cu grija, prin ceata intepatoare a fumului de tigara, o margine razbate in afara... Nu pot decit sa sper ca bunii mei parteneri, intesati de ful si de chinte, vor crede ca merg la cacealma.”(Vladimir Nabokov)
 
Rege, Dama, Valet... A fost cel de-al doilea roman scris de mine in rusa. Aveam douazeci si opt de ani. Locuiam in Berlin, cu intreruperi, de sase ani. Eram absolut convins, alaturi de numerosi alti oameni inteligenti, ca in urmatorul deceniu, cindva, ne vom intoarce cu totii intr-o Rusie ospitaliera, plina de remuscari si infloritoare.” (Vladimir Nabokov)
.00 RON
Varianta tiparită
Adaugă in coș
Adaugă la favorite
Sumar
Despre autor
Vladimir Nabokov (autor)

Vladimi Vladimirovici Nabokov s‑a născut în 23 aprilie 1899 la Sankt-Petersburg, într‑o familie foarte cultivată, astfel încît stăpînea impecabil franceza şi engleza încă din copilărie. În 1919, Nabokovii sînt nevoiţi să emigreze, iar în 1922 tatăl scriitorului este ucis de un fanatic rus la Berlin. Nabokov a studiat limbile slave şi romanice la Trinity College din Cambridge pînă în 1922. Apoi a locuit la Berlin (1923‑1937) şi Paris (1937‑1940), scriind cu fervoare, în rusă, mai multe romane, zeci de povestiri, sute de poeme şi cîteva drame. În 1925 s‑a căsătorit cu Vera Slonim. În perioada respectivă, şi‑a întreţinut familia din traduceri, lecţii de engleză şi tenis, precum şi ca autor de cuvinte încrucişate în rusă şi analist de şah. În 1940 a plecat în America, împreună cu soţia şi fiul său, de teamă să nu fie trimis într‑un lagăr de concentrare. A predat la universităţile Wellesley, Harvard şi Stanford. Între 1948 şi 1959 a fost profesor de literatură rusă la Cornell University. Pasionat de entomologie, Nabokov a descoperit în 1944 o (sub)specie de fluture care‑i va purta numele: Lycaeides melissa samuelis Nabokov. A tradus în engleză Evgheni Oneghin de Puşkin şi Un erou al timpului nostru de Lermontov. Este autorul mai multor lucrări de critică literară, dintre care studiul despre Gogol (1944) este foarte important pentru înţelegerea artei acestuia. Din seria rusă a scrierilor lui Nabokov, publicate sub pseudonimul V. Sirin, fac parte romanele Maşenka (1926), Rege, damă, valet (1928), Apărarea Lujin (1930), Ochiul (1930), Glorie (1932), Un hohot în beznă (1932), Disperare (1934), Invitaţie la eşafod (1936), Darul (1937-1938). După stabilirea în Statele Unite, începe strălucita sa carieră de romancier în limba engleză. Publică Adevărata viaţă a lui Sebastian Knight (1941), Blazon de bastard (1947), Lolita (1955), Pnin (1957), Foc palid (1962, roman în versuri, cu adnotări), Ada sau ardoarea (1969), Lucruri transparente (1972) şi Priveşte-i pe arlechini! (1974). În 1967 îi apare volumul autobiografic Vorbeşte, memorie. Pentru activitatea sa literară, Nabokov a fost distins cu National Book Foundation Medal. S‑a stins din viaţă la Montreux, în 1977. Penultimul roman (1972) al lui Nabokov este dedicat, o dată în plus, puterii evocatoare a memoriei. „Lucrurile transparente” la care se referă titlul sînt, de fapt, oglinzi ale trecutului, mai mult decît ferestre spre acesta, căci ceea ce caută eroul romanului, „Hugh, un tip nu prea rafinat din punct de vedere sentimental şi nici un Personaj foarte bun”, este doar o iluzorie epifanie. Centrată pe patru călătorii, toate avînd efecte dramatice, ale protagonistului din America sa natală în Elveţia, acţiunea romanului, cu amestecul de intrigă poliţistă şi un aparent interes pentru senzaţional cunoscute din alte cărţi ale lui Nabokov, este doar un pretext pentru o ţesătură densă de aluzii literare şi culturale, polemici deghizate şi acrobaţii lingvistice.

Recomandari

Parerea cititorilor
mai multe comentarii..
Lasa un comentariu
Trebuie sa fii logat pentru a putea lasa un comentariu. Log in