Domeniu: Literatură universală -> Americană
Literatură universală -> Proză scurtă
Literatură universală -> Antologii
Literatură universală -> Clasici
Literatură universală -> Beletristică
Colecție: BIBLIOTECA POLIROM -> Seria de autor „Vladimir Nabokov”
Număr pagini: 700
ISBN: 978-973-46-1561-2
Tip ediție: broșată
Format: 130x200
An apariție: 2009
Vladimir Nabokov
Povestirile lui Vladimir Nabokov
În stoc
Traducere din limba rusa si note de Adriana Liciu

Traducere din limba engleza si note de Veronica D. Niculescu si Anca Baicoianu
 
Volumul cuprinde povestirile publicate de Vladimir Nabokov in rusa, intre anii 1920-1940, traduse de Adriana Liciu; cele scrise in rusa, unele nepublicate la vremea aceea, altele aparute doar in revistele rusesti din Berlin sau Paris, traduse in engleza de Dmitri Nabokov, fiul autorului, si reunite in volumul The Stories of Vladimir Nabokov, dupa care s-a realizat traducerea in limba romana de catre Veronica D. Niculescu; si povestirile scrise in engleza si aparute in volumul Nabokov’s Dozen (cu exceptia textului „Mademoiselle O”, care a fost scris initial in franceza), traduse de Anca Baicoianu.
 
Povestirile reunite in acest volum ofera o remarcabila viziune de ansamblu asupra evolutiei unui scriitor magnific... Efectul  unei asemenea desavirsiri a exprimarii indica o finete a auzului, o inventivitate profund uimitoare si fara limite – zboruri ample ale imaginatiei.” (The New Yorker)

„Probabil cea mai adinca, cea mai importanta tema, indiferent daca constituie subiectul propriu-zis sau se strecoara printre rinduri, este dispretul lui Nabokov fata de cruzime – cruzimea oamenilor, cruzimea sortii –, iar in Povestiri... exemplele sint numeroase...” (Dmitri Nabokov)

„Povestirile scrise in aceasta perioada (1920-1940) infatiseaza o Rusie fermecata, o populatie de expatriati, observati atent, cu excentricitatile lor de fiinte asuprite, care profita prin purtare de natura provizorie a propriei cetatenii... Exista ceva incintator in felul in care Nabokov, descendent aristocrat si artist autocratic, si-a imprumutat imaginatia, cu atita cuprindere si veselie, acestei ambiante de mahala a exilului in saracie.”(John Updike, The New York Times)

„Nici un autor nu a exprimat in culori mai vii, nu a explorat cu mai multa forta si varietate fizica imperativa pentru a da forma si sens unei experiente, ca apoi sa poata fi inteleasa si indurata.” (Washington Times)
55.82 RON
Varianta tiparită
Adaugă in coș
Adaugă la favorite
Sumar
Despre autor
Vladimir Nabokov (autor)

Vladimi Vladimirovici Nabokov s‑a născut în 23 aprilie 1899 la Sankt-Petersburg, într‑o familie foarte cultivată, astfel încît stăpînea impecabil franceza şi engleza încă din copilărie. În 1919, Nabokovii sînt nevoiţi să emigreze, iar în 1922 tatăl scriitorului este ucis de un fanatic rus la Berlin. Nabokov a studiat limbile slave şi romanice la Trinity College din Cambridge pînă în 1922. Apoi a locuit la Berlin (1923‑1937) şi Paris (1937‑1940), scriind cu fervoare, în rusă, mai multe romane, zeci de povestiri, sute de poeme şi cîteva drame. În 1925 s‑a căsătorit cu Vera Slonim. În perioada respectivă, şi‑a întreţinut familia din traduceri, lecţii de engleză şi tenis, precum şi ca autor de cuvinte încrucişate în rusă şi analist de şah. În 1940 a plecat în America, împreună cu soţia şi fiul său, de teamă să nu fie trimis într‑un lagăr de concentrare. A predat la universităţile Wellesley, Harvard şi Stanford. Între 1948 şi 1959 a fost profesor de literatură rusă la Cornell University. Pasionat de entomologie, Nabokov a descoperit în 1944 o (sub)specie de fluture care‑i va purta numele: Lycaeides melissa samuelis Nabokov. A tradus în engleză Evgheni Oneghin de Puşkin şi Un erou al timpului nostru de Lermontov. Este autorul mai multor lucrări de critică literară, dintre care studiul despre Gogol (1944) este foarte important pentru înţelegerea artei acestuia. Din seria rusă a scrierilor lui Nabokov, publicate sub pseudonimul V. Sirin, fac parte romanele Maşenka (1926), Rege, damă, valet (1928), Apărarea Lujin (1930), Ochiul (1930), Glorie (1932), Un hohot în beznă (1932), Disperare (1934), Invitaţie la eşafod (1936), Darul (1937-1938). După stabilirea în Statele Unite, începe strălucita sa carieră de romancier în limba engleză. Publică Adevărata viaţă a lui Sebastian Knight (1941), Blazon de bastard (1947), Lolita (1955), Pnin (1957), Foc palid (1962, roman în versuri, cu adnotări), Ada sau ardoarea (1969), Lucruri transparente (1972) şi Priveşte-i pe arlechini! (1974). În 1967 îi apare volumul autobiografic Vorbeşte, memorie. Pentru activitatea sa literară, Nabokov a fost distins cu National Book Foundation Medal. S‑a stins din viaţă la Montreux, în 1977. Penultimul roman (1972) al lui Nabokov este dedicat, o dată în plus, puterii evocatoare a memoriei. „Lucrurile transparente” la care se referă titlul sînt, de fapt, oglinzi ale trecutului, mai mult decît ferestre spre acesta, căci ceea ce caută eroul romanului, „Hugh, un tip nu prea rafinat din punct de vedere sentimental şi nici un Personaj foarte bun”, este doar o iluzorie epifanie. Centrată pe patru călătorii, toate avînd efecte dramatice, ale protagonistului din America sa natală în Elveţia, acţiunea romanului, cu amestecul de intrigă poliţistă şi un aparent interes pentru senzaţional cunoscute din alte cărţi ale lui Nabokov, este doar un pretext pentru o ţesătură densă de aluzii literare şi culturale, polemici deghizate şi acrobaţii lingvistice.

Recomandari

Parerea cititorilor
mai multe comentarii..
Lasa un comentariu
Trebuie sa fii logat pentru a putea lasa un comentariu. Log in